Mesagerul frumosului românesc peste hotare, Prof. engleză şi spaniolă şi traducător al limbilor spaniolă, engleză si română, Prof. Licenţiată în Filologie Spaniolă la Universitatea Illinois, Chicago Circle şi Universitatea Barcelona, Spania şi doctorand in memorialistica marelui contemporan, scriitor spaniol Camilo José Cela, Premiul Nobel al literaturii in anul 1989.

„....am convingerea că bogăţia cea mai mare din lume este personalitatea omului”...

Îţi dăruiesc zâmbetul meu, îmbrăţişarea mea, sufletul meu, mi-au fost dăruite spre a le impărtăşi cu tine; împartăşeşte tot ce ai în interiorul tău cu cei din jur, dar mai ales, împărtăşeşte-ţi iubirea; dă iubire şi primeşte iubire, iubind întâi. Un înţelept a spus o dată: „Iubeşte, dacă vrei să fi iubit!”


O mică descriere a sufletului ei plin de Apă Vie precum în cartea publicată în spaniolă pentru ca toţi spaniolii să ne cunoască pe noi românii mai bine, întitulată „Manantial de Agua Viva”:

.....în adâncimea sufletului meu mă simt etern tânără, îmi place sa văd lumina zilei sau apusul soarelui, să ascult cântecul greierilor, al păsărelelor, să miros pământul stropit de o ploaie de primăvară; să te simt când îmi atingi pielea, să gust din aroma săruturilor tale sau să mă delectez cu deliciile culinare ale celor mai fastuoase paranghelii.

Dar dacă n-aş putea să fac toate astea, aş folosi puterea mea ascunsă pentru a simţi ceea ce niciodată n-aş putea să simt, pentru a auzi ceea ce niciodată nu mi-ai spune, pentru a mirosi pământul îndepărtat care mi-a dat viaţa, pentru a zări peisajele adorate şi să te simt pe tine, şi să-ţi spun că sunt posedată de o frumoasă amestecatură a conversaţiei între corp, inimă şi inteligenţă, dar în fond, nu sunt mai mult decât o simplă româncă, nemuritoare cuceritoare a Universului şi a ta.

Am studiat mulţi ani, am muncit cam tot atâţia, din greu cu toate mădularele trupului meu, ca profesoară, ca mamă, ca soţie, ca bucătăreasa propriului restaurant, ca traducătoare, ca jurnalistă, ca protectoare a imaginii ţarii mele şi a poporului meu, pretutindeni; am scris şi tradus articole, filme, am scris o carte: Izvor de Apă Vie, având înca câteva în proiect, dar cea mai frumoasă şi glorioasă îndeplinire a mea pe pamânt mi-a dat-o Dumnezeu şi este fiica mea Helen, o fiinţă frumoasă din cale-afară în toate aspectele şi n-aş putea să nu mă simt fericită şi mulţumitoare Cerului că m-a adăpat cu acea Apă Vie numită iubire, cu care am îndurat toate greutăţile şi am străbătut toate vremurile şi care nu se va sfârşi niciodată.

Mă consider deci o fiinţă fericită, fericire semnificând a se simţi în pace şi bine cu una insăşi, acceptarea vieţii aşa cum ne-o dă Dumnezeu; am un temperament vesel, chiar dacă nu mi-au fost iertate cele mai profunde dureri sufleteşti, şi totuşi am un spirit viu şi penetrant, luptător, cu vederi largi şi o voinţă blândă şi moderată, dar înflăcărată pentru a mă naşte şi renaşte din nou în fiecare zi, posedând o putere nemărginită care calcă spre o treaptă tot mai smerită, pentru a fi în mişcare şi în comuniune cu lumea, cu viaţa, şi cu mine însămi; simt bucuria de a trăi, şi cred că bunul simţ împreună cu conştiiţa de sine ar ajuta lumea să se molipsească puţin cu aceste simple virtuţi, dar binefăcătoare în timp şi am convingerea că bogăţia cea mai mare din lume este personalitatea omului, dar o personalitate dobândită, realizată, şi maturizată, plină de bunătate, care iubeşte, care înţelege, care este răbdătoare, lipsită de invidie, lipsită de orgoliu, care nu este încrezută, nici egoistă, care nu urăşte, nici nu se răzbună, care nu trăieşte în fals ci în corectitudine şi adevăr, care rezistă totul, fără să piardă vreodată credinţa, răbdarea şi speranţa pentru a putea dărui şi împărtăşi aproapelui, dar şi întregii umanitaţi o picătură din elixirul acestei fericiri numită „iubire”, pe care toţi o caută fără s-o găsească vreodată, având-o fiecare in lăuntrul său, fără să coste vreun ban, păstrând întotdeauna bucuria de a trăi.